gaini de rasa.org

gaini de rasa, gaini de colectie, pasari domestice

Găinile ouătoare - creşterea in conformitate cu normele europene

Găinile ouătoare - creşterea in conformitate cu normele europene:
Găinile ouătoare trebuie sa aibă fie alimentatoare lineare, fie jgheaburi de băut continue. De asemenea, trebuie sa li se asigure cel puţin un cuibar la fiecare şapte găini, in cazul in care se folosesc cuibare de grup, trebuie sa existe cel puţin un metru pătrat de spaţiu de cuibar pentru maxim 120 de găini. Spatiile destinate creşterii găinilor trebuie sa aibă si stinghii adecvate, fara margini ascuţite si care sa asigure cel puţin 15 cm pentru fiecare găina. Stinghiile nu trebuie sa fie montate deasupra gunoiului iar distanta orizontala dintre acestea trebuie sa fie de cel puţin 30 cm si sa fie montate la cel puţin 20 cm de perete. Daca sistemele de creştere sunt folosite acolo unde găinile ouătoare se pot mişca liber intre diferite niveluri, trebuie sa nu existe mai mult de patru niveluri iar spaţiul de trecere intre acestea sa fie de cel puţin 45 cm. Pasarile vor beneficia de locuri de băut si de mâncat distribuite in aşa fel incat sa ofere acces egal pentru toate pasarile. Daca găinile ouătoare au acces la spatii in aer liber trebuie sa existe mai multe deschizături auxiliare prin care acestea sa poată ieşi afara. Ieşirile trebuie sa aibă cel puţin 35 cm inaltime si 40 cm latime si sa fie dispuse de-a lungul întregii clădiri, este nevoie de o deschidere totala de 2 m la 1.000 de găini. Spatiile in aer liber trebuie sa aibă o suprafaţa corespunzătoare densităţii de pasari si caracteristicilor solului, pentru a preveni orice contaminare. De asemenea, trebuie sa fie dotate cu adăpost de vreme rea si de protejare de animalele de prada si daca este necesar, cu jgheaburi de băut corespunzătoare. Densitatea de pasari nu trebuie sa depaseasca 9 găini ouătoare pe un metru pătrat de suprafaţa utilizabila.
Standarde in coteţele neimbunatatite:
Pentru fiecare găina ouătoare trebuie sa se asigure cel puţin 550 cm.p. de suprafaţa de coteţ, măsurata in plan orizontal, care sa poată fi folosita fara restricţii si fara a include devieri ce pot limita suprafaţa disponibila. Găinile trebuie sa aibă la dispoziţie un jgheab pentru hrana, lungimea jgheabului acestuia trebuie sa fie de cel puţin 10 cm înmulţit cu numărul găinilor din coteţ. Daca nu se pun la dispoziţie dispozitive tip biberon sau căni, fiecare coteţ trebuie sa aibă un canal de băut continuu, de aceeaşi lungime ca si jgheabul de mâncare. Coteţele trebuie sa fie de cel puţin 40 cm inaltime in cel puţin 65% din suprafaţa coteţului si de cel puţin 35 cm in orice punct.
Dispoziţii aplicabile creşterii in coteţe imbunatatite:
Inaltimea coteţului, cu excepţia suprafeţei utilizabile menţionate mai sus va fi de cel puţin 20 cm in fiecare punct si nici un coteţ nu va avea o suprafaţa totala de mai puţin de 2000 cm pătraţi. Aceste coteţe trebuie prevăzute cu un cuibar, precum si cu gunoi, astfel incat găinile sa poată ciuguli si racai. Totodată in coteţe trebuie montate stinghii adecvate, permiţând cel puţin 15 cm pe găina, precum si un jgheab pentru hrana a cărui lungime trebuie sa fie de cel puţin 12 cm înmulţit cu numărul de găini din coteţ. Fiecare coteţ trebuie sa aibă un sistem de băut corespunzător mărimii grupului. Pentru a facilita inspectarea, instalarea si depopularea găinilor, trebuie sa existe un culoar de o latime minima de 90 cm intre rândurile coteţelor si un spaţiu de cel puţin 35 cm intre podeaua clădirii si rândul cel mai de jos al coteţelor; Suprafeţele si echipamentele utilizate in diferitele sisteme de creştere a găinilor trebuie sa fie constituite din materiale care sa poată fi uşor curatate si dezinfectate. De asemenea, materialele utilizate nu trebuie sa dăuneze sanatatii animalelor.
Prevederi aplicabile cresterii in sistem ecologic:
Cerinţele prezentate mai sus cu privire la creşterea in sisteme alternative (la sol) se aplica si pentru sistemele ecologice, dar producătorii de oua ecologice trebuie sa se supună si prevederilor conţinute in Regulamentul Consiliului (CE) nr. 834/2007 si Regulamentul Comisiei 889/2008: Pasările nu pot fi ţinute in cuşti. Adăposturile trebuie prevăzute cu trape de intrare / ieşire corespunzătoare cu dimensiunile pasarilor, iar lungimea acestor trape trebuie sa totalizeze 4 m la 100 mp suprafaţa de adăpost la dispoziţia pasarilor. Orice adăpost nu poate fi populat cu efective mai mari de 3.000 găini ouătoare. Construcţia adăposturilor pentru pasari trebuie sa faciliteze accesul pasarilor in padocuri. Adăposturile pentru pasari trebuie prevăzute cu ferestre. Densitatea maxima este de 6 găini/mp suprafata neta in adăpost aflata la dispoziţia găinilor. Adăpostul trebuie prevăzut cu stinghii de odihna – 18 cm de stinghie pe cap de găina Trebuie sa existe cel puţin 1 cuibar individual la 7 găini sau, in cazul utilizării de cuibare colective, 120 cm.p. suprafaţa de cuibar pe cap de găina. In sistem ecologic, găinile trebuie sa aibă zilnic acces la o suprafaţa in padoc de 4 mp pe cap, atunci când condiţiile meteorologice permit acest lucru.

Cresterea gainilor ouatoare pe asternut

CREŞTEREA INTENSIVĂ A GĂINILOR OUĂTOARE PE AŞTERNUT

Creşterea găinilor ouătoare pe aşternut permanent e o metoda relativ noua. Ea s-a născut după 1940, in SUA, in timpul celui de-al doilea război mondial dat fiind ca forţa de munca era din ce in ce mai rara. Ca peste tot in lume, si in SUA se utiliza vechiul sistem de curăţire zilnica a halei, de îndepărtare a paielor murdare, umede, din aşternut si înlocuirea lor cu altele curate. Fermierii americani, care aveau deja adăposturi destul de mari, din lipsa de forţa de munca n-au mai putut scoate paiele ude si murdare din adăposturi si au pus altele curate peste ele. Tot aşezând strat peste strat, spre surpriza lor au observat ca in loc ca acestea sa se deterioreze mai tare, sa fermenteze si sa emane puternic amoniac, din contra, au suferit doar o uşoara fermentare, cu o degajare plăcuta de căldura, umiditatea din straturile inferioare ale aşternutului a scăzut, iar aşternutul a rezistat in foarte bune condiţii un ciclul întreg de producţie al găinilor ouătoare.

Aceasta noua metoda a revoluţionat avicultura, a fost primul pas către marea avicultura intensiva-industriala. Care este mecanismul biologic care asigura aşternutului permanent aceasta miraculoasa calitate de a se autoîntreţine? Doua sunt condiţiile necesare păstrării unui aşternut perma¬nent corespunzător;, un strat suficient de gros (25-35 cm) si o umiditate corespunzătoare intre 20-30%. Daca stratul de aşternut este prea subţire, el se deteriorează prin fărâmiţare, iar dejecţiile păsărilor devin, treptat, predominante. Daca este vara, in condiţii de uscăciune a atmosferei si de ventilaţie puternica, umiditatea din aşternut scade sub18% si chiar pana la 12%, aşternutul devenind prăfos. Întrucât praful din aşternut reprezintă de fapt dejecţii uscate, care se ridica in atmosfera, fiind inspirate de păsări, se lipesc de căile respiratorii, pe mucoasele nazale si oculare si pe piele, fiind infectante si iritante. Daca este iarna, efectul este dezastruos. Un aşternut gros, cu o umiditate op¬tima de 20-30% favorizează o fermentaţie uşoara, cu o acţiune favorabila : autouscare, autosterilizare si degajare de căldura.

Când umiditatea creste intre 30 si 40%, procesele fermentative se accentuează degajarea de amoniac fiind foarte puternica, amoniacul este un gaz ceva mai uşor decât aerul, care are tendinţa de a urca, de a nu rămâne in zona inferioara a aşternutului, unde se găsesc păsările. Daca insa umiditatea relativa a aerului din hala create, atunci amoniacul nu se mai ridica, ci rămâne in zona unde se găsesc păsările, expunându-le la acţiunea lui nociva.

In acest stadiu, crescătorul poate interveni astfel pentru corectarea aşternutului:

- răscoleşte puternic aşternutul pentru distrugerea crustei care începe sa se formeze si pentru aerisirea lui;

- îndepărtează din aşternut porţiunile foarte umede;

- incorporează praf de var si/sau superfosfat in aşternut, in jur de 150-200g/m2

- completează stratul de aşternut cu noi cantităţi de mate¬rial proaspăt, uscat si îl amesteca cu aşternutul existent, pen¬tru a scădea umiditatea la valori normale (25%).

Daca aşternutul da semne de deteriorare si nu se iau masurile de mai sus, umiditatea ajunge la 40%; când fermentarea încetează, crusta rece si umeda se îngroaşă si microclimatul din adăpost este total compromis. Dar chiar si un aşternut gros se poate deteriora, in special in timpul iernii, daca pierderile de apa din adăposturi sunt mari, încărcătura de păsări pe m2 este ridicata, iar ventilaţia insuficienta. Sa facem o socoteala simpla, sa admitem ca aveţi un adăpost cu o suprafaţă de 50 m2 in care creşteţi 300 de găini. Acestea produc zilnic 45 kg de dejecţii, in care exista 31-32 litri de apa (dejecţiile de păsări conţin cca. 70% apa). Daca mai adăugam la aceasta, apa pierduta de pe ciocul păsărilor la adăpare, rezulta ca zilnic in aşternutul din adăpost se vor adăuga minimum 40 l apa.

Imaginaţi-vă că aşternutul de pe cei 50 m2 primeşte zilnic atâta apa ca si cum am împrăştia pe el, cu o stropitoare. patru găleţi pline cu apa. Sa calculam acum, cate paie exista intr-un aşternut gros de 25 cm: 50 m2 x 0,25 m = 12,5 metri cubi paie, 12,5 m3 x 80 kg/m3 = 1000 kg paie Sa admitem ca am introdus in adăpost paie cu o umiditate de 14%, zilnic insa in aceste 1000 kg paie sunt introduşi 40 l apa, crescând deci umiditatea paielor in fiecare zi cu 4%. Este logic ca, daca nu evacuam cantitatea nou introdusa de apa, a doua zi după populare, umiditatea aşternutului va create de la 14% la 18%, a treia zi la 22%, a patra zi la 24% si a cincea zi la 30%, atingând deja nivelul critic admis.

Bineînţeles ca nu toata apa din aşternut este reţinuta. E adevărat, una din calităţile pe care trebuie sa le aibă aşternutul este de a putea absorbi cu uşurinţa apa si nu numai apa din dejecţii si din scurgeri de la adăpători, ci si vaporii de exces din adăpost. Am arătat ca un aşternut bun nu trebuie sa fie nici prea uscat, nici prea umed. Deci, cum aşternutul a ajuns la o umiditate intre 20 si 30%, el trebuie menţinut intre aceste limite. Cum realizam asta? Prin fermentaţia pe care o suferă când atinge le peste 20% umiditate, se autousuca. Dar trebuie sa acţioneze si crescătorul, mai întâi alegând un material de corespunzător. Părerile sunt împărţite, insa se pare ca tot paiele rămân cel mai bun materia.

Pentru ca aşternutul sa nu se deterioreze, trebuie întors săptămânal cu furca, in special iarna. O putem încredinţa găinilor; le obişnuim ca in fiecare după-amiaza, când s-a terminat cu ouatul sa le împrăştiem in aşternut o cantitate mica de grăunte (ovăz, orz, grâu), circa 5 grame pe găină, pe care le scădem din raţia zilnica. Găinile aşteaptă cu mare plăcere ora de administrare a grăunţelor si apoi le caută cu multa atenţie si râvnă in aşternut, răscolindu-l puternic cu ghearele. Daca aceasta operaţiune se repeta zilnic nu mai este nevoie sa răscolim noi aşternutul. Nu este insa necesar sa existe aşternut pe toata suprafaţa adăpostului. Exista si sistemul de creştere cu toata suprafaţa acoperita cu aşternut, după cum exista si sistemul in care toata suprafaţa este prevăzuta cu stinghii. A existat chiar o perioada in care creşterea pe paturi de stinghii câştigase mult teren, in comparaţie cu alte sisteme.

Astăzi se considera insa ca cel mai bun sistem este creşterea mixta: circa jumătate din suprafaţa adăpostului este acoperita cu paie, cealaltă jumătate cu pat de stinghii . Se recomanda insa ca cca. jumătate din hala sa fie prevăzuta cu stinghii si jumătate cu aşternut. In creşterea pe aşternut permanent, găinile nu mai au acces afara din adăpost, întreaga viata fiind trăita intr-un mediu controlat. Găina se simte la fel de bine pe aşternut, ca si pe stinghii, cu condiţia ca aşternutul sa fie bine întreţinut, iar patul din stinghii corect confecţionat. De obicei, pe stinghii se amplasează instalaţia de adăpare, iar pe aşternutul perma¬nent, instalaţia de hrănire. In aceste condiţii, apa care se pierde de pe ciocul găinilor nu se scurge in aşternut.

Pe de alta parte, întrucât pe pardoseala de sub pat nu se pune aşternut, dejecţiile care cad acolo nu fermentează aproape deloc si nu degaja amoniac. Ele isi pierd treptat umiditatea la care au fost produse, mai ales daca adăpătorule funcţionează corect si nu curg. Intr-un an de exploatare stratul de dejecţii de sub pat ajunge la 30-40 cm grosime. La eliberarea halei, aceste dejecţii sunt un excelent ingrăsămant natural comparabil cu celebrul „guano", atât de mult căutat in lume.

Cresterea gainilor ouatoare in baterii

CRESTEREA IN BATERII A GAINILOR OUATOARE

Creşterea găinilor in baterie nu este mai complicata decât creşterea pe aşternut permanent, avantajele creşterii in baterii a găinilor ouătoare sunt foarte mari, iar dovada cea mai buna este ca toate marile crescătorii de găini ouătoare din lume utilizează sistemul de creştere in baterii. Iată câteva avantaje ale creşterii găinilor ouătoare in baterie:

- Se cresc de 2,5-3 ori mai multe găini pe aceeaşi suprafaţa. - Se face astfel economie de teren si de materiale - Se reduce consumul de munca, datorita sistemelor simple de mecanizare pe care le permite bateria - Se economisesc furaje, pe de o parte pentru ca găina mănâncă mai puţin, datorită lipsei de mişcare, pe de altă parte pentru că risipa de furaje este mai mica la baterie. - Se economisesc paiele de aşternut. - Ouăle produse in baterii sunt mai mari decât cele produse in creşterea pe aşternut, in plus, ouăle recoltate in baterii sunt mai curate decât cele recoltate de pe aşternut.

Din aceste motive, creşterea găinilor ouătoare in baterii este mai profitabila in gospodarii. De regula, orice cameră construită cu posibilităţi de aerisire si iluminat poate fi amenajată pentru creşterea găinilor si bibilicilor in baterii. Ca si in cazul creşterii pe aşternut, trebuie avut in vedere ca, de regula, tineretul trebuie crescut pe aceleaşi spatii unde ulterior vor fi exploatate găinile adulte. Tineretul poate fi cres¬cut si in alte spatii, inclusiv pe aşternut permanent, insa o asemenea soluţie complica lucrurile. Aceasta, pentru ca, după ce se creste o serie de puicuţe si se muta in baterii, spatiile respective devin neutilizabile o lunga perioada de timp, pana când este nevoie de crescut o alta serie, după terminarea ciclului de ouat al găinilor. De aceea este mai avantajos sistemul de creştere a pasărilor ouătoare de la o zi pana la încheierea ciclului de ouat in acelaşi adăpost si in aceleaşi baterii, caz in care se poate aplica sistemul de lucru cu ciclul complet de 24 luni si năpârlire forţată.

Luarea acestei hotărâri atrage după sine doua implicaţii: - adăpostul trebuie sa fie prevăzut cu sistem de încălzire, utilizabil pe perioada de creştere a puicuţelor; - bateria trebuie sa permită creşterea atât a tineretului, cat si a găinilor adulte. Adăpostul pentru creşterea găinilor in baterii nu trebuie sa se deosebească de cel pentru creşterea pe aşternut. Trebuie avuta grija ca o buna izolaţie a adăpostului la pereţi si acoperiş, pentru ca microclimatul sa fie cat mai puţin influenţat de temperaturile extreme din cursul iernii si din cursul verii (in cazul creşterii in baterii, încărcătura de păsări se triplează si exista pericolul supraîncălzirii aerului si sufocării păsărilor vara).

Câteva recomandări privind adăpost: Pardoseala sa fie făcută din ciment sclivisit, perfect orizontala, pentru a permite montarea bateriilor in poziţii normale si pentru menţinerea curăţeniei prin spălare. Adăpostul sa fie fără ferestre, iluminat artificial. In cazul iluminatului prin ferestre (mai ales daca acestea sunt amplasate pe un singur perete) se realizează un iluminat interior neuniform, pentru că bateriile împiedică pătrunderea luminii. Lumina neuniforma" deranjează păsările si le predispune la canibalism. Nu trebuie sa ne facem probleme cu consumul suplimentar de energie electrica, pentru ca un perete fără fe¬restre conserva mai bine căldura decât unul cu ferestre, recastigand pe aceasta cale cu prisosinţa energia electrica ce se consuma cu iluminatul. Înălţimea interioara a adăpostului sa fie de minimum 2,8 m, de la ultimul nivel al bateriei la tavan rămânând o distanta de cca. un metru. Acest lucru este necesar datorita încărcăturii mari de păsări pe m² si trebuie sa asiguram cel puţin 0,1 m³ volum adăpost pentru fiecare kilogram de greutate vie. Odată amenajat spaţiul de creştere este necesar sa alegem tipul de baterie convenabil. Există foarte multe tipuri de baterii in tara noastră si in lume, dar trebuie sa alegem un tip de baterii cat mai simplu si mai ieftin, care sa permită atât cazarea tineretului, cat si a găinilor adulte.

Doua astfel de tipuri de baterii, ambele cu cate trei nivele, pot fi utilizate in acest scop: Bateria supraetajata verticala; Bateria piramidala (sau californiană).

Hrănirea găinilor ouătoare

Hrănirea şi adăparea găinilor ouătoare

Structura reţetei de nutreţuri combinate pentru găinile ouătoare, alcătuita pentru asigurarea cerinţelor nutriţionale, este cea redata in tabelul de mai jos. Porumbul poate fi înlocuit, în proporţie de 20-30%, cu orz decorticat sau grâu furajer. Furajele proteice se pot înlocui între ele, în funcţie de resurse, cu respectarea cantităţii totale de proteina bruta, energie si ceilalţi nutrienţi necesari.

Este preferabil ca furajul utilizat sa fie de calitate si valoare nutritiva apropiate de normele prezentate si acest lucru poate fi realizat numai daca crescătorul îşi procura furaje de calitate. Caracteristicile furajelor pentru găini ouătoare trebuie bina cunoscute de crescători, întrucât cantităţi prea mici sau prea mari din anumite macro- sau micro-componente pot da efecte negative in producţie. Un procent scăzut de calciu determina daca nu o scădere dramatica de oua, o înrăutăţire a cojii oului care poate merge chiar pană la lipsa completa a acestuia. Nici o cantitate mare de calciu nu este recomandata, pentru ca diluează valoarea energo-proteica a raţiei.

Sarea introdusa in procent de peste 1% reduce producţia de oua, în cantitate mai mare determinând chiar intoxicaţii, iar daca nu exista sare, pasărea resimte aşa tare lipsa, încât producţia poate scădea la zero. Fără sare, pasărea nu mai consuma furaje si apa, slăbeşte, se deshidratează, iar daca lipsa se prelungeşte, pasărea poate chiar sa moara. De asemenea, daca proporţia de fosfor coboară sub 0,4% sau urcă peste 0,8%, determina scăderi de producţie

Nivelul de calciu, fosfor sau sare din raţie nu este determinat numai de carbonatul de calciu, de fosfatul de calciu sau clorura de sodiu pe care noi le introducem în furaje, ci din toate ingredientele din furaje. Faina de peşte conţine mult fosfor (din oase) si uneori sare, fosfatul de calciu conţine si calciu în afara de fosfor. Daca eliminam din hrana găinilor faina de peşte si o înlocuim cu şrot de soia în echivalenţă proteica, trebuie să revizuim alte părţi componente ale reţetei (fosfatul, calciul, sarea si metionina), în toate acestea faina de peste fiind mult mai bogata decât şrotul de soia.

Daca înlocuim porumbul cu orz, asistam la dispariţia coloraţiei gălbenuşului. Daca hrănim găinile cu porumb vechi de an, gălbenuşul devine palid or, una dintre caracteristicile pentru care ouăle ţărăneşti au căutare este tocmai coloraţia intensa a gălbenuşului. Problema nu este însa, de nerezolvat, se introduce în raţia găinilor ouătoare faină de lucerna uscata la umbra (2-3%) şi, în scurt timp, gălbenuşul îşi va recăpăta culoarea portocalie strălucitoare. Atât la găinile ouătoare, cat si la puii pentru carne, proteina este cea care asigura producţia de oua sau de carne, pe când energia întreţine funcţiile vitale organismului şi asigură prelucrarea şi transformarea protienei din furaje, în proteina din oua sau de carne de pasare.

Daca într-o reţetă exista un procent normal de proteina, dar procent prea scăzut de energie, pasărea nu are energia necesara prelucrării proteinei şi atunci proteina, fie ca se elimină din organism fără a fi prelucrata în oua fie, printr-un proces foarte dificil, este transformată de pasăre în energie. În ambele cazuri, rezultatul final se concretizează intr-o sinteză neeconomica a proteinei - cea mai valoroasa si mai scumpă fracţiune din furaj - deci, în esenţă, rezulta o producţie mică de ouă şi un consum ridicat de furaj pe ou produs.

COMPOZITIE 0-8 SAPTAMANI (%)

Porumb 54,1

Srot de soia            33,5

Faina de peste         6

Grasimi                    3

DL Metionina 98%    0,1

Colina HCI 70%        0,1

Carbonat de Ca        1

Fosfat de Ca            1

Sare                       0,2

Premix(Zoofort)       1

Ești aici: Home rase de gaini brahma gaini ouatoare

Ultimele anunturi adaugate

noimage
vand curcani
( / Vand curci)
Oua de prepelita
Oua de prepelita
( / Vand oua)